Astăzi, 7 mai 2025, se împlinesc 39 de ani de la momentul în care fotbalul românesc a cunoscut gloria absolută. Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni, învingând marea FC Barcelona, și devenind prima echipă din Europa de Est care a cucerit acest trofeu. A fost mai mult decât o victorie. A fost un miracol. O zi în care stelele au coborât pe pământ și s-au numit Duckadam, Lăcătuș, Boloni, Pițurcă, Balint, Iovan… și toți ceilalți care au scris istorie în roșu și albastru.

Finala de la Stadionul Ramón Sánchez Pizjuán s-a terminat 0-0 după 120 de minute de luptă, iar destinul trofeului a fost decis la loviturile de departajare. Acolo, Helmuth Duckadam a intrat în Cartea Recordurilor: a apărat patru penalty-uri consecutive, într-un gest de eroism care avea să-i schimbe viața și să pună România pe harta fotbalului mondial.

Într-o lume dominată de cluburi vest-europene, o echipă dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier a reușit imposibilul. Steaua București a strălucit atunci mai tare decât orice alt club, și a ridicat Cupa Campionilor Europeni, într-un moment care a unit o națiune întreagă în lacrimi, emoție și mândrie.

Astăzi, FRF și CSA Steaua au comemorat acest moment unic prin mesaje emoționante, aducând un omagiu eroilor de atunci:
„Ne plecăm în faţa eroilor noştri”, au transmis oficialii clubului militar.
„Ziua când Steaua a strălucit în constelaţia fotbalului”, a scris CSA Steaua.
Iar FRF a punctat: „Steaua Bucureşti cucerea Cupa Campionilor Europeni, învingând FC Barcelona la Sevilla, după un meci de poveste.”

Pe teren, atunci, au fost:
Duckadam – Iovan (c), Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan (Iordănescu), Bölöni, Majearu, Lăcătuş – Balint, Piţurcă (Radu II).
Antrenori: Emeric Ienei și Anghel Iordănescu.

Au trecut 39 de ani, dar emoția acelei seri e vie și astăzi în inimile celor care au trăit-o și în sufletele celor care au învățat despre ea ca despre o legendă. Pe 7 mai 1986, Steaua a atins stelele. România a fost, pentru o noapte, regina Europei. Și nimeni nu poate lua asta înapoi.

Un gând de recunoștință pentru cei care nu mai sunt printre noi și un „Mulțumim” etern pentru cei care au scris cu sânge și pasiune cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalului românesc.